Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul românilor

Sfântul Apostol Andrei a fost fratele Sfântului Petru şi împreună au fost primii ucenici ai lui Hristos. După Pogorârea Sfântului Duh, prin tragere la sorţi, Apostolii au primit teritoriile unde să predice. Astfel, Sfântul Apostol Andrei va predica în Scythia şi Asia Mică.
Prima şi cea mai veche tradiţie care menţionează prezenţa Sfântului Apostol Andrei pe teritoriul românesc a fost consemnată de Origen în secolul al III-lea. Origen spune că atunci când Apostolii s-au adunat şi au stabilit aria de misiune pentru fiecare, la Sinodul Apostolic din 49/50 d.Hr.,  lui Andrei i-a revenit Scythia . În Antichitate, două mari popoare dominau spaţiul acesta: sciţii, care locuiau în sudul actualei Rusii şi al Ucrainei şi tracii, care locuiau în Peninsulă Balcanică şi o mare parte din Asia Mică. Sciţii s-au extins şi în Dobrogea iar în secolul I erau regate scitice în Dobrogea actuală şi de aceea provincia era numită Scythia Minor.

Tradiţia şi folclorul românesc amintesc despre prezenţa Sfântului Apostol Andrei în părţile Dobrogei, unde apostolul şi însoţitorii săi şi-au găsit loc de odihnă într-o peşteră. În anul 1943, episcopul Chesarie Păunescu al Dunării de Jos a sfinţit acest aşezământ cu numele de „Peştera Sfântului Apostol Andrei”. În prezent în acest loc a fost ridicat un complex monahal, „Mănăstirea Sfântului Apostol Andrei”.
Sfântul Apostol Andrei a fost martirizat la Patras, în Grecia. Nu se cunoaşte cu exactitate anul morţii sale, se presupune că ar fi fost în timpul uneia dintre persecuţiile lui Nero (54-68) sau Diocletian (81-96). Potrivit tradiţiei, a fost răstignit pe o cruce în formă de „X”.
În anul 1995, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca ziua Sfântului Andrei să fie însemnată în calendarul bisericesc cu cruce roşie iar în 1997 Sfântul Andrei a fost proclamat „Ocrotitorul României“.

Noaptea Sfântului Andrei, un Halloween românesc şi noaptea  farmecelor în care fetele îşi află ursitul

Noaptea Sfântului Andrei, noaptea fiarelor şi strigoilor

În ajunul sărbătorii de Sf. Andrei, gospodarii ascund sau leagă toate uneltele tăioase astfel încât să nu poată fi găsite şi folosite în ziua următoare şi atunci fiarele sălbatice nu vor ataca gospodăria în următorul an.
Oamenii trebuie să se pieptene pentru a două zi înainte de miezul nopţii, dinţii pieptenelui semănând cu ghearele fiarelor sălbatice şi de aceea pieptenele trebuie să fie legat lângă celelalte obiecte casnice tăioase.
Toate treburile gospodăriei care presupun tăiat sau împuns, chiar şi prepararea mâncării, trebuiesc terminate înainte de miezul nopţii.
În acestă noapte strigoii umblă pe pământ şi pe ape şi iau viaţa oamenilor, aduc boli, grindină şi alte suferinţe.
Pentru a se apăra de ei oamenii mănâncă usturoi, se ung cu usturoi pe frunte, pe piept, pe spate şi pe la încheieturi. Ei ung cu usturoi tocurile ferestrelor şi uşilor, hornurile, scările, clanţele uşilor pentru a împiedica strigoii să intre în case.
Dacă nu poate să intre, strigoiul îl strigă pe om la fereastră şi dacă răspunde omul rămâne mut.

Noaptea în care fetele îşi află ursitul

Noaptea Sfântului Andrei, alături de Noaptea de Sânziene şi Noaptea Bobotezei este considerată o noapte magică, în care cele neînsufleţite prind viaţă şi viitorul se dezvăluie muritorilor de rând.

Principalul scop al multor credinţe populare în casele cu fete de măritat este aflarea ursitului.
Pentru a-şi afla ursitul, in această seară fata toarnă nouă ceşcuţe cu apă într-o strachină pusă sub icoană iar a două zi în zori măsoară cu aceeaşi ceşcuţă apa din strachină. Dacă vor mai rămâne pe fundul străchinii măcar câteva picături de apă peste cele nouă ceşcuţe va avea noroc şi se va mărita în următorul an.
Ca să-şi viseze ursitul, fata îşi pune sub pernă 41 de boabe de grâu şi dacă visează că-i ia un băiat grâul, cu acela se va mărita.
Sau, seara fata coace o turtă foarte sărată, jumătate o mănâncă şi jumătate o pune sub perna pe care va dormi. Dacă visează că un flăcău îi aduce apă de băut, acela este ursitul.
Ca să afle dacă se va mărita, fata coace un colac din pâine dospită şi înfige în mijlocul lui un căţel de usturoi. Colacul este lăsat într-un loc călduros timp de o săptămâna. Dacă răsare usturoiul din mijlocul colacului va avea noroc şi se va mărita.
Unele fete merg în această noapte la o fântână, aprind o lumânare păstrată de la Paşti şi o coboară în fântână cu găleata. Când faţa apei este luminată bine, fata zice:
„Sfinte Andrei, Sfinte Andrei,
Scoate-i chipul în faţa apei,
Ca în vis să îl visez,
Ca aievea să îl văz!”
Atunci, dacă are un ursit, apa din fântână se tulbură şi fata îi vede chipul.
În această seară toţi ai casei seamănă grâu în câte o strachină cu pământ. Celui căruia îi va răsări grâul mai frumos îi va merge mai bine, va fi mai sănătos şi mai norocos.

Revenind la ziua de azi, Radio Clasic le urează tuturor celor care se cheamă Andreea sau Andrei toate cele bune şi îi invită să asculte programele noastre.